Interviuri pe repede înainte: Csaba Gal

S-a născut la poalele Feleacului şi a început să practice rugby-ul de la vârsta de 12 ani. Este unul dintre cei mai experimentaţi componenţi ai echipei, având 72 de selecţii în lotul naţional al României , debutând pentru tricolori la Dublin în faţa a 35.000 de spectatori într-un meci împotriva Irlandei, a participat la două Cupe Mondiale şi a mai evoluat la ”U” Cluj şi Dinamo Bucureşti.

Idolul său este irlandezul Brian O`Driscoll şi ne-a mărturisit că este un mare iubitor de câini, fiind stăpânul unui bulldog francez pe nume Aki. Este tatăl a unei minunate fetiţe şi este de părere că visul oricărui rugbist este acela de a evolua la Cupa Mondială, joacă pe postul de centru şi are 29 de ani, este vorba despre căpitanul zimbrilor Csaba Minya Gál.

Care este prima ta amintire legată de rugby? Cine te-a îndrumat către sportul cu balonul oval?
Prima amintire cu rugby-ul o am de la vârsta de 12 ani când am participat la Turneul Memorial ”Constantin Macovei”, unde am fost ales cel mai bun placheur iar domnul Gheorghe Sabău, rectorul Universităţii ”Babeș-Bolyai”, este cel care mi-a călăuzit primii paşi către rugby.

Unde ai trăit cele mai frunoase amintiri şi unde ai avut parte de cele mai mari dezamăgiri din cariera ta de până acum?
Pentru mine fiecare meci în parte sub culorile tricolorului rămâne o amintire uriaşă, ceva unic, de nedescris, iar cea mai mare dezamăgire am trăit-o la Dinamo din cauza problemelor financiare care au dus la plecarea mea de acolo. Iar această perioadă minunată pe care o petrec la Baia Mare, cu care am reuşit să joc în şase finale consecutive şi să câştig patru dintre ele, mă face să mă simt un jucător împlinit, pot să spun că am devenit o adevărată fortăreaţă a rugby-ului românesc.

Care este visul oricărui rugbist? Unde te vedeai jucând ?
Cred că visul fiecăruia dintre noi rugbiştii este acela de a evolua la una dintre echipele de top din România, dar consider că cea mai mare scenă a rugby-ului o reprezintă Cupa Mondială, cred că mai mult de atât nu poate să îşi dorească nimeni, este maximum posibil pentru că există doar 600 de rugbişti care au onoarea o dată la patru ani să ajungă acolo.

Cum vezi viitorul rugby-ului românesc ? Ce părere ai despre inflaţia de jucători străini?
Pe plan intern s-a văzut o creştere uriaşă în ultimii ani, în primul rând merită toată stima cluburile care au reuşit să facă nişte eforturi substanţiale pentru a păstra jucătorii de bază, pentru că oferă cele mai optime condiţii pentru performanţă şi pentru faptul că au investit mult în aducerea stranierilor. Iar în al doilea rând prin schimbarea formatului campionatului, adică trecând la Superligă.
Avem tineri jucători de o foarte bună calitate, cel mai bun exemplu este chiar aici la Baia Mare, unde mulţi dintre ei au reuşit să se impună şi sunt de o foarte bună calitate.
Am o părere foarte bună despre jucătorii străini pentru că aceştia au adus un plus la nivelul campionatului prin creativitatea şi prin calităţile lor individuale.

Ce crezi că îi lipseşte jucătorului român faţă de cel străin?
Jucătorii străini excelează la filozofia jocului şi prin calităţile lor tehnice care sunt mai bine dezvoltate decât la noi, însă jucătorii români stau mai bine la capitolul dorinţă şi devotament, dar ei ne depăşesc prin tehnica lor individuală.

Cum este să fi căpitanul echipei? Joci cu mai multă presiune pe umeri faţă de colegii tăi? Te simţi mai responsabilizat?
La startul fiecărui meci presiunea cade pe umerii fiecăruia dintre noi care ne aflăm pe teren.
Fiind căpitan ai responsabilităţi în plus, dar odată ce începe meciul trebuie să te detaşezi de ele şi să îţi vezi de propriul tău joc. Bineînţeles că este o deosebită onoare să fiu căpitanul Zimbrilor, nu este la îndemâna oricui de a fi căpitanul celei mai prestigioase echipe din SuperLigă a ultimului deceniu

Cum te vezi peste 15-20 de ani ,vei activa în lumea rugby-ului sau în alte domenii?
Toată viaţa voi fi lângă rugby pentru că mare parte din viaţa mea am petrecut-o lângă terenul de rugby, dacă voi fi în cadrul unui club asta nu ştiu, dar cel puţin suporter şi spectator voi rămâne toată viaţa, însă momentan nu ştiu ce va fi, dar rugby-ul din viaţa mea nu are cum să dispară niciodată.

Ce îţi place să faci în timpul tău liber ?
Timpul liber îl dedic în exclusivitate familiei, mă relaxez când sunt în jurul lor, ne uităm la filme împreună şi ne place să ne jucăm cu căţelul nostru pe nume Aki.

Cine este jucătorul care te-a impresionat cel mai mult? Pe cine ai cataloga drept cel mai bun rugbist al momentului?
Idolul meu din copilărie a fost Brian O`Driscoll, pot să spun că el m-a impresionat cel mai mult, dar la ora actuală căpitanul All Blacks, Richie McCaw, mi se pare că a ajuns la un nivel impresionant, este de departe cel mai bun pentru că munceşte foarte mult pentru echipă şi are un spirit de sacrificiu mai rar întâlnit, chiar dacă nu se evidenţiază prin marcarea eseurilor.

Care a fost cel mai bun sezon al carierei tale?
Asta cred că ar trebui să o spună alţii, dar meci de meci încerc să mă autodepăşesc şi consider că fiecare meci care urmează trebuie să fiu cel mai bun. Pot să spun însă că cele mai mari satisfacţii le-am trăit la Baia Mare, fiecare sezon în parte a fost un sezon frumos indiferent de victorii sau de înfrangeri, am trăit momente unice, de neuitat.

Cine este antrenorul care ţi-a oferit cele mai bune sfaturi?
Cel mai mult am avut de învăţat de la Eugen Apjok, cu care lucrez de mai bine de 5 ani atât la echipa de club cât şi la echipa naţională şi consider că este un profesionist desăvârşit care trebuie apreciat.

De ce ar trebui tinerii să aleagă rugby-ul în dauna altor sporturi?
Pentru că rugby-ul le oferă o familie cum este cea de la Baia Mare, o familie unică în care spiritul de echipă şi sacrificiul sunt atuurile noastre , un stil de viaţă care în alte sporturi nu se regăseşte.

Care este mesajul tău pentru fanii zimbrilor?
Vreau să le mulţumesc tuturor celor care au fost alături de noi în acest sezon dificil în care împreună am trecut şi prin bine şi prin rău, dar la final am reuşit să îi facem fericiţi pe ei, familiile noastre şi bineînţeles pe noi înşine. Vreau să îi asigur că vom da totul pe teren pentru ca în sezonul următor să le oferim satisfacţii la fel de mari ca în sezonul precedent.