Interviuri pe repede înainte: Ştefan Ciuntu

Mare meci, mare, la Baia Mare. Şi săptămâna nu putea trece fără un “Interviu pe repede înainte”. În această săptămână îl avem invitat pe un alt membru important al familiei Zimbrilor. Vine din Galaţi, a avut un traseu sinuos dar până la urmă vatra lui a devenit Baia Mare. Despre cine este vorba aflaţi în interviul care urmează!

Ştefan Ciuntu, cum ai ajuns să joci pentru Baia Mare?
Grea întrebarea asta…  Primul contact cu Baia Mare l-am avut când am terminat junioratul, am fost aici pentru o zi, după care am ales să plec spre Cluj, unde am jucat timp de doi ani de zile, am trecut rapid şi pe la Steaua, apoi am revenit la Cluj pentru un an, apoi un an de zile la Dinamo iar din 2009 m-am întors la Baia Mare.

Ai un cumul de funcţii aici la club, pe lângă statutul de jucător mai faci şi altceva, ce anume faci în familia Zimbrilor?
Ce pot şi eu… Încerc să îi ajut pe fiecare, glumesc… Am intrat într-un program şi cu sprijinul antrenorilor şi al domnului preşedinte, după Mondial am venit la echipă şi am început să fac anumite chestii legate de pregătirea fizică cu băieţii. Colegii au fost receptivi, au văzut ca îi ajută ceea ce am să le ofer, iar de doi ani de zile să zicem că ocup şi funcţia de preparator fizic.

Cum se împacă relaţia ta cu băieţii, fiind totodată coleg de echipa şi preparator fizic?
Nu am ce să le reproşez băieţilor, ei ştiu să facă diferenţa. Când e vorba de un program precompetiţional, de pregătire fizică, sunt conştienţi cât e de esenţială pregătirea fizică, fără ea neputând să facem faţă meciurilor. Lucrurile funcţionează foarte bine .

Pe lângă performanţele din teren eşti cunoscut şi datorită poreclei pe care o ai. Ne dezvălui şi nouă cum te-ai ales cu porecla de “Prales”?
Porecla o am de pe vremea junioratului. Unul din colegii de atunci de la Focşani, Dorin Manole, acolo unde făcea şcoala generală avea mai mulţi colegi rromi iar el m-a învăţat câteva cuvinte în limba ţigăneascăa, iar Prales înseamna frate în limba rromă aşa că în momentul în care am venit aici şi m-am întâlnit cu colegii de la juniori de la lotul naţional am venit cu poreclă cu tot.

Ai început foarte bine sezonul, ce s-a întamplat?
Am avut câteva operaţii pe care le-am suferit de-a lungul carierei şi am avut o ambiţie personală de a demonstra că mai am ceva de spus pe terenul de rugby. Mulţi spuneau să mă axez pe partea de preparator fizic, însă am simţit că mai pot să joc la nivel înalt, şi sper să pot demonstra că sunt o opţiune pentru Mondialul din 2015. Acum din păcate am o problemă musculară, însă am avut parte de ajutorul unor prieteni buni, unul dintre cei mai buni kinetoterapeuţi din ţară, Ovidiu Kurti, şi al doctorului Octav Russu, care m-au ajutat să identific problema şi să mă recuperez rapid, şi sper ca într-o săptămână să pot reveni alături de băieţi la pregătirea următoarelor meciuri. Ţin să le mulţumesc pentru ajutorul dat în recuperea mea.

În aceşti cinci ani petrecuţi la Baia Mare ai avut parte de destule întâlniri cu echipa din Timişoara
Da, la început au avut mult de muncă până să ajungă o echipă puternică, doar în ultimii doi ani ne-au dat de furcă, noi am câştigat trei ani la rând campionatul şi nimeni nu ne-a putut ţine piept, nu a fost cineva competitiv, însă în ultimi doi ani a devenit o echipă puternică, a câştigat campionatul în ultimele două sezoane.

Care a fost cel mai greu meci cu Timişoara din punctul tău de vedere?
Toate întâlnirile cu echipa din Timişoara sunt grele, toate au o încărcătură specială, sunt meciuri pline de orgolii, suntem echipele din fruntea clasamentului, toate meciurile sunt grele, rivalitatea din ultimii ani spunându-şi cuvântul.

Urmează o nouă întâlnire cu RCM Timişoara, ce crezi că se va întâmpla sâmbătă?
Va fi un meci destul de greu, având în vedere că în tur am făcut un meci foarte bun şi am ieşit victorioşi vor veni aici foarte montaţi, însă îmi doresc ca la final băieţii noştri să câştige şi să arătăm că nu a fost o întâmplare victoria de pe terenul timişorenilor. Va fi un meci cât o finală, dar vom învinge!